Foarte tare!!! Balada Mihaelei Radulescu!

Recunoscuta capacitate lirică a moldovenilor dă roade - chiar şi în vreme de criză. O baladă inspirată de moldoveanca trecută la iudaism, Mihaela Ţiganu (Rădulescu), a intrat în circulaţie în undergorundul net-ului unde deja face furori, fiind retransmisă cu viteză exponenţială de amatorii de delicii lirice racordaţi la actualitatea propusă de frontpage-urile ziarelor din ultimele săptămâni, unde scandalul Mihaela-Elan ţine topul de o bună bucată de vreme. Autorul este deocamdată necunoscut şi nici nu pare dornic de celebritate - ceea ce se poate spune cu certitudine este că pare să fie - după topică şi frazare, moldovean de origine, ca şi Mihaela. Calităţi ale Baladei - cum ar fi ascuţimea detaliului şi consemnarea alertă a principalelor elemente ale dramoletei Elan-Mihaela, cuplate cu un simţ al umorului remarcabil ne-au determinat să publicăm poezeaua dedicată "divei", spre deliciul cititorilor noştri.

„În odaia rece de la Sofitel,

Proaspăt dată-afară din vechiul castel,

Plânge şi suspină puria domniţă,

Că se-mpute treaba, nu-i mai merge fiţă;

Elan Schwartzenberg, soţul măscărit,

De boema nimfă s-a cam sictirit,

Şi i-a dat cu flit... i-a suflat în vele,

Invitând-o sincer să doarmă sub stele.

Asta s-a-ntâmplat, după ce năiada

A vrut să se-ntoarcă... stiţi cum: ţinând coada...

Despre noaptea aceea, noapte de bănat

Iată ce şi cum s-ar fi întamplat:

Latră cainii-n curte, noaptea jumătate,

La castel în poartă oare cine bate?

- «Eu sunt, Schwartzi dragă, fosta soţioară;

Eu, şi vreau acasă, ca odinioară!

Jur că nu mai plec, nu de astă dată...

Fie-ţi dară milă şi primeşte-o fată!

Hai, deschide poarta... că mi-e frig de mor,

Vântul suflă rece... vreau în dormitor!»

Elan stă şi-ascultă... îi deschide poarta,

Şi grăieşte astfel către ex-consoarta:

- «Ce zici Mihaelo?

Vrei encore une fois?

Nu mai „blugi cu penis“?

Nu menage a trois?

Gata zbenguiala?

Vrei să fii iar doamnă?

Apăi fata tatii şi-a lui Ayan mamă...

Să te-ntorci drăguţă la Oţilu tău,

Că el e potentul... io îs băbălău!

Lasă-mă şi uită milionul meu,

Nu mai cred în tine... iaca, mi-s ateu!

Cât priveşte pruncul ce mi l-ai fătat,

Nu vreau ca s-ajungă vreun vlăstar ratat,

Ce stă-n zece case, p-unde stă şi mă-sa,

Şi-are zece taţi, de umblă cu dânsa.

Aşa că te rog, de mai ai gândire,

Barem câte albe dar vopsite fire,

Să aduci copchilul şi să-l laşi acasă,

Să am grijă singur ca normal să crească.

Acum piei năluco!

Fugi în lumea ta...

Fii o pitzi bună! Ca mamă eşti rea!»

În odaiea rece de la Sofitel,

Proaspăt dată-afară din vechiul castel,

Scrie Mihaela, clocotind în spume,

O depeşă tristă către-ntreaga lume;

Poate-o crede ţara şi poate-o ajută,

Că ea e un victim... Elan e o brută!

Nu mai vrea nimica, doar să fie pace!!!...

Ce spuneţi de dânsa, bini ori rău face?!“