SCRISOAREA LUI GIGI BECALI... DIN AREST

Draga mea familie, dragelor mioare, Rog scuzaţi-mi scrisul, că e cam răcoare Şi-mi tremură mâna… sufletul din mine… N-am nici masă, scaun… vă scriu stând pe vine.

Pac-pac, cum vedeţi… zdrenţele mi-au tras-o! Simt că-s mic şi negru, din Burkina Faso ; Văd, de după gratii, cum apune Soare, Războinicul Luminii, încet, dar sigur, moare.

Stau ca mieluşel în celulă strâmtă, “Supărat îs Doamne”, un coleg îmi cântă; Şi vă scriu cu dor, versuri ce-s de jale, Plâng ca Paraziţii… “lacrimi şi fecale”. Plâng, că nu e drept… mare grozăvie… Nu-nţeleg… de ce mi se-ntâmplă mie? Hahalere care m-au încătuşat, Toate ştiu prea bine c-au făcut un blat.

Apelez la veri, surori şi cumnaţi, Tot neamu` Becali, oi şi avocaţi… Faceţi ce îţ` face, că-i pe banii mei; Scoateţi-mă afară dintre derbedei!

Iooo, Gigi Becali, sunt nevinovat, Că pe proştii ăia nu i-am sechestrat! Papagalii dracu`… hoţi de meserie; Ei în libertate… io fac puşcărie!

Pân-o fi să ies, vă scriu în răvaş, Să-mi aduceţi slană, ceapă şi un caş, Că-ăştia bagă-n mine ceai şi marmeladă Şi nu vreau stamina ca în jos să-mi cadă.

Rog să îmi aduceţi şi-un televizor, Că-s sătul de table şi privit în gol; La barbut îs AS, i-am făcut pe toţi… Chiar de-am în celulă cei mai trei din hoţi!

Mai am o problemă, care mă cam doare, Îi vorba de cele zece dragi mioare… Să le-aveţi de grijă, nu uitaţi de ele, C-altfel ies de-acilea şi daţi de belele.

Mergeţi şi la Athos, faceţi rugăciune, Zdrenţele cu Dracu, Dumnezeu cu mine. Pac-pac, asta-i tot, vă salută Jiji; Om cu steaua-n frunte… şi în fruntea ligii! autor: alin farcas